Algocalmin – Otrava la liber in casele oamenilor (sequel)

Dupa disparitia streptomicinei, care cauzeaza surzenia, si dupa piramidon, a carui fabricare a fost interzisa in urma unor studii care relevau faptul ca poate fi cancerigen, a venit rindul Algocalminului sa raspunda intrebarii: ne trateaza sau ne omoara?

Pe lista analgezicelor considerate nocive de occidentali, dar care se folosesc frecvent in Romania, se regasesc Algocalminul (Metamizol), Dipyrone, Novalgin etc., medicamente care au la baza substanta denumita noramidopirina metansulfonat, si Fenilbutazona, Butazolidine, Rheopirin R, Reumopiryrine etc ., care au la baza fenilbutazona. In plus, pe piata romaneasca se gasesc si combinatii ce contin Metamizol – Piafen, Scobutil Compus – sau aminofenazona – Aminofenazona L, Lizadon.

POZITIA OFICIALA A COMPANIEI ZENTIVA

Algocalmin® este MARCĂ ÎNREGISTRATĂ ZENTIVA / Zentiva care conţine substanţa activă Metamizol, iar produsul se comercializează pe piaţa românească în conformitate cu reglementările şi normele în vigoare. Menţionăm că Zentiva (denumita anterior Zentiva) NU este singurul producător de metamizol din România, această substanţă activă fiind produsă şi comercializată sub alte denumiri şi de alţi producatori de medicamente de pe piaţă. Astfel, considerăm cel puţin nepotrivită utilizarea unei denumiri comerciale pentru substanţa activă Metamizol – în cazul de faţă Algocalmin® – în contextul unui astfel de material de presă. De asemenea, menţionăm că afirmaţiile grave pe care editorul materialului le face cu privire la produsul nostru şi anume “Algocalminul poate ucide” sunt de natură să aducă, pe de o parte, prejudicii importante mărcii noastre, iar pe de altă parte să creeze o stare de nesiguranţă oamenilor faţă de un produs popular, care şi-a dovedit beneficiile de peste 40 de ani, cu atât mai mult cu cât in toata aceasta perioada nu a fost semnalata nici o reactie adversa. Consideram ca aceste afirmaţii nu au la bază studii ştiinţifice moderne si recunoscute de lumea medicală. Conform statisticilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii cele mai utilizate medicamente fara prescriptie medicala la nivel mondial sunt: acid acetilsalicilic; metamizol (substanta activa continuta de algocalmin) si ibuprofen. In Italia acelasi tratament este situat pe locul 2 intre medicamentele prescrise in pediatrie iar in Brazilia este considerat analgezicul numarul 1. In ceea ce priveşte comentariul referitor la faptul ca metamizolul prezintă riscul de a produce agranulocitoză, cercetările ştiinţifice recente arată indubitabil că acest risc este minim în ţările din nordul Europei şi nul în ţările din centrul şi sudul continentului. Suntem convinşi că poziţia în care ne aflăm – principalul furnizor de medicamente din România – ne conferă o responsabilitate deosebită faţă de societate. De aceea, compania Zentiva îşi exprimă şi pe această cale disponibilitatea pentru informarea permanentă şi transparentă a reprezentanţilor mass-media cu privire la activitatea şi produsele sale. Astfel, publicul larg va putea beneficia de informaţii utile si corecte din punct de vedere al conţinutului.

Klaas Postema

Director General

Zentiva SA (denumita anterior Sicomed)

POZITIA OFICIALA A DR. FULGA ION

Corecta informare a pacientilor si a lumii medicale este esentiala pentru domeniul farmaceutic. In acest proces, cea mai eficienta argumentatie este oferita intotdeauna studii concrete, realizate de catre institutii specializate. In aceasta ordine de idei, articolul de fata prezinta profilul de siguranta al substantei active metamizol asa cum reiese din cele mai recente rapoarte si studii recunoscute la nivel mondial. In Romania, metamizolul este comercializat sub diverse denumiri comerciale, cea mai cunoscuta fiind, fara doar si poate, Algocalmin® (marca inregistrata a companiei Zentiva). Prezent in tara inca din anul 1965, Algocalmin® a fost utilizat intens ca analgezic si antipiretic, dovedindu-se, insa, eficient si ca tratament antispastic (in colici, dureri menstruale etc.). Metamizolul are, astfel, avantajul unui profil farmacologic unic prin asocierea acestui efect antispastic, fiind caracterizat printr-o tolerabilitate superioara fata de alte AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) clasice, datorita lipsei efectelor adverse gastrointestinale. Metamizolul a fost si este in continuare un medicament larg utilizat in ambulator, in spitale si acasa de fiecare dintre noi. Ca orice medicament si metamizolul are reactii adverse. Cea mai semnificativa este agranulocitoza. Insa, in ce masura aceasta reactie ar trebui sa ne ingrijoreze? Trebuie mentionat faptul ca temerile legate de siguranta metamizolului au fost alimentate, de-a lungul vremii, si de articole cu caracter pseudo-stiintific aparute in publicatii nespecializate. Aceste articole se bazeaza, de cele mai multe ori, pe afirmatiile unor persoane cu pregatire medicala, dar care nu au expertiza in domeniul productiei de medicamente, farmacologiei sau a altor specialitati conexe. Mai grav, unele dintre acestea utilizeaza afirmatii scoase din context ale unor personalitati din lumea academica medicala. Compania Zentiva considera ca aceste articole nefondate pot crea pacientilor, dar si medicilor practicieni si farmacistilor, o stare de nesiguranta fata de un medicament care a dovedit beneficii terapeutice certe in timp. Zentiva nu este unicul producator de metamizol prezent pe piata romaneasca. Totusi, pozitia de principal furnizor de medicamente si de metamizol din Romania ne confera o responsabilitate deosebita fata de societate, in general, si fata de lumea medico-farmaceutica in particular. Acesta este motivul pentru care Zentiva a solicitat opinia specialistilor privind aspectele de siguranta in utilizarea metamizolului. Astfel, in numarul 13 din 1 aprilie al saptamanalului Viata Medicala a aparut articolul “Metamizolul – un medicament care (inca) starneste controverse” sub semnatura unui prestigios reprezentant al farmacologiei romanesti, Prof. Dr. Ion Fulga – seful Catedrei de Farmacologie si Farmacoterapie a Facultatii de Medicina UMF “Carol Davila”, Bucuresti. Articolul face o radiografie a istoriei acestui medicament, aratand care au fost etapele prin care a trecut si motivele pentru care a fost catalogat uneori un remediu excelent pentru durere si febra si alteori un pericol pentru sanatatea pacientilor. Autorul arata ca: “Preocupările de a asocia metamizolul cu agranulocitoza şi de a-l exclude, din acest motiv, din terapie au fost foarte intense în perioada 1950-1980 şi ele au pornit de la constatarea că amidopirina, medicament îndeaproape înrudit chimic cu metamizolul, produce agranulocitoză ca reacţie adversă. Spre exemplu, într-un raport publicat în revista Lancet în 1951, din 960 de bolnavi trataţi cu amidopirină, 11 au dezvoltat agranulocitoză, ceea ce reprezintă un procent de 1,1 %. Asemănarea foarte mare între structura chimică a amidopirinei şi structura chimică a metamizolului a făcut ca cercetătorii să se preocupe de asemenea de asocierea utilizării metamizolului cu agranulocitoza.” Urmarind evolutia istorica a metamizolului, Prof. Dr. I. Fulga arata in continuare ca: “Următoarea etapă de evoluţie istorică a metamizolului referitor la riscul de a produce agranulocitoză a fost marcată de efectuarea studiului intitulat The International Study of Agranulocytosis and Aplastic Anemia (IAAAS) cunoscut şi sub numele de Studiul Boston. Studiul a fost efectuat în perioada 1980-1986 pe o populaţie de 107 milioane de persoane pe an din Ierusalim, Berlin, Ulm, Milano, Barcelona, Sofia, Budapesta şi Stockholm. În total au fost decelate 275 cazuri de agranulocitoză care au fost comparate cu un lot de 1636 de bolnavi internaţi fără boli hematologice. În Ulm şi Berlin riscul metamizolului de a produce agranulocitoză a fost apreciat la 1,1 cazuri la 1 milion de utilizatori. În Ierusalim, Budapesta, Sofia şi Milano nu s-a decelat vreun risc ca metamizolul să producă agranulocitoză. În Stockholm metamizolul nu era în uz. Nu există la ora actuală o explicaţie pentru aceste diferenţe de ordin geografic privind riscul metamizolului de a produce agranulocitoză. Practic, dacă se urmăreşte evoluţia în timp a literaturii de specialitate, se constată că riscul metamizolului de a produce agranulocitoză devine din ce în ce mai mic pe măsură ce articolele sunt mai recente. Dacă în 1951 revista Lancet raporta un risc de a produce agranulocitoză de 1,1 % pentru amidopirină (Lancet, i/1951, p. 389), aceeaşi revistă Lancet dar cu 38 de ani mai târziu (Lancet 1989, 2, p. 1215), aprecia că frecvenţa agranulocitozei produse de metamizol este situată între 0,001 % şi 0,01 % (adică între 1/100 000 – 1/10 000) existând variaţii de la un autor la altul, valorile fiind incomparabil mai mici (cu 2-3 ordine de mărime mai mici). Şi acestea nu sunt cele mai optimiste date. Într-un raport dat publicităţii de Agenţia Europeană de Evaluare a Medicamentului (EMEA) în 2003 intitulat Metamizole summary report (2) se arată că în studiul Boston, care a fost efectuat în 8 regiuni geografice diferite, numai în 2 regiuni metamizolul a crescut riscul de agranulocitoză cu 0,6 cazuri/1 000 000, în celelalte 6 regiuni metamizolul neinfluenţând frecvenţa agranulocitozei în populaţie. Chiar şi pentru cele 2 regiuni în care metamizolul a crescut frecvenţa agranulocitozei în populaţie, frecvenţa de 0,6/1 000 000 este categoric mai mică (de 33-66 de ori mai mică) decât frecvenţa de 20-40/1 000 000 asociată cloramfenicolului, spre exemplu”. Studiul Boston a fost reprodus si in Polonia (de Stanislav Maj si colab. – Institutul de Hematologie si Transfuzii de Sange, Varsovia), tara de asemeni mare consumatoare de metamizol, iar concluziile publicate in Medical Sciences Monitor in 2004, au fost: “luand in considerare consumul de metamizol din Polonia, de 112,300,094 de comprimate pe an, cifrele obtinute arata o incidenta 0,25 cazuri de anemie aplastica la un milion de persoane pe zi de tratament, aceasta valoare fiind mai mica decat pentru alte AINS”. Din alte rapoarte recente se desprind concluzii importante, care sunt sustinute de date concludente. Astfel, in Newsletter-ul Organizatiei Mondiale a Sanatatii, nr. 1 din 2002, a fost publicat un articol intitulat “Rapoarte de reactii adverse la metamizol – fapte si greseli” (dr. Anthony Wong MD, PhD, Director Medical in cadrul Universitatii de Medicina Sao Paolo, Brazilia), in care se arata in acelasi mod ca metamizolul a fost de multe ori victima unor erori de interpretare a datelor si ca, daca s-ar lua in considerare actualele standarde de apreciere a sigurantei unui medicament, atunci concluziile trase cu ani in urma nu ar mai avea fundamentare stiintifica: “majoritatea analgezicelor si antipireticelor sunt vandute fara prescriptie (OTC) in majoritatea tarilor lumii. Principalele OTC-uri vandute in lumea intreaga sunt acidul acetilsalicilic (ASA), metamizolul, paracetamolul si ibuprofenul. O incidenta anormal de mare a agranulocitozei (0,86%) a fost raportata intr-un studiu retrospectiv. O alta cercetare a gasit o incidenta de 0,79%, cu o rata a mortalitatii de 0,57%. Ambele lucrari au avut doua greseli majore: 1) cazurile pozitive au fost compilate de mai multe ori, rezultand aceste cifre extraordinare 2) cifrele rapoartelor de reactii adverse la metamizol au inclus si rapoarte pentru aminopirina si fenilbutazona, alte doua substante apartinand grupului pirazolonelor. Daca aceste cifre ar fi adevarate atunci numarul de cazuri fatale cauzate de metamizol singur ar fi de cateva ori mai mare decat cele cauzate de infarctul miocardic si tulburarile de ritm combinate. In 1998 Andrade si colab. au elaborat o meta-analiza ce compara studiile epidemiologice din 1975 si pana in 1995 si au estimat ca excesul de mortalitate la un milion, datorat cazurilor de agranulocitoza, anemie aplastica, soc anafilactic si complicatii severe ale tractului gastrointestinal superior a fost de 592 pentru diclofenac, 185 pentru ASA, 25 pentru metamizol si 20 pentru paracetamol. Aceste studii sugereaza ca, in mod cert, riscul de reactii adverse la metamizol este similar cu cel pentru paracetamol.” In acelasi sens, concluzia raportului CIOMS IV (Council for International Organizations of Medical Sciences) din acelasi an, a fost: “Metode mai noi de studiu epidemiologic au aratat ca riscul de agranulocitoza (1,7 la un milion) datorat metamizolului a fost exagerat in anii ’70”. Incheiem cu opiniile D-lui Prof. Fulga in articolul sau din Viata Medicala: “Situaţia metamizolului în ţara noastră nu este din păcate întru totul clarificată. Pare suficient de clar că medicamentul este foarte popular în România şi că este prin urmare foarte larg utilizat. Noi nu cunoaştem raportări de agranulocitoză produsă de metamizol în România. Studiul Boston a arătat că riscul metamizolului de a produce agranulocitoză este foarte mic (sub 1/1 000 000) în ţări din nordul Europei (Suedia, Germania) şi nul în ţări din centrul şi sudul continentului (Bulgaria, Ungaria,Italia) precum şi în alte zone geografice ale lumii (Israel, Thailanda), fără să existe o explicaţie a acestor diferenţe de ordin geografic. Faptul că metamizolul nu produce agranulocitoză în Ungaria şi Bulgaria, ţări vecine României, şi nici în Italia, ţară cu populaţie de origine latină ca şi România, ar putea constitui argumente pentru a presupune că nici în România metamizolul nu produce agranulocitoză. Totuşi credem că, pentru a exclude orice dubiu, ar fi foarte utilă refacerea studiului Boston şi în România”. În concluzie, apreciem că metamizolul, substanţa activă conţinută în medicamentul Algocalmin®, este un analgezic antipiretic cu particularităţi clinice foarte importante, demonstrate indubitabil în ultimii ani prin cercetări ştiinţifice moderne, experimentale şi clinice, de mare probitate profesională. Metamizolul are un efect analgezic şi antipiretic a cărui intensitate este comparabilă sau mai mare decât cea a medicamentelor foarte eficiente din clasa căreia aparţine. Spre deosebire de alte medicamente analgezice antipiretice antiinflamatoare, metamizolul nu prezintă efecte antiinflamatoare şi antiagregante plachetare, dar prezintă în schimb un important efect antispastic (util în colici) şi este practic lipsit de efectele adverse grave caracteristice medicamentelor analgezice antipiretice antiinflamatoare (iritaţia mucoasei gastro-intestinale cu agravarea gastritei şi ulcerelor sau agravarea bolilor cardio-vasculare caracteristică coxibilor). Riscul metamizolului de a produce agranulocitoză, mult discutat în anii 1950-1980, a fost dovedit nul în zona geografică din care face parte si România de studii recente si extrem de riguroase. In România nu au fost raportate cazuri de agranulocitoză produsă de metamizol. Consideram că aceste aspecte sunt extrem de importante pentru corecta informare a medicilor şi farmacistilor, precum si pentru sustinerea unui medicament care ofera pacientilor beneficii terapeutice sigure.

 

Articolul precedent poate fi vazut aici .

~ de mihai1984 pe 18 iunie, 2007.